Romanul Moromeții de Marin Preda propune o reinterpretare a relației omului cu timpul și cu istoria, aducând în literatura noastră un nou tip de țăran și o nouă viziune asupra universului rural. Marin Preda nu vede în țăran insul stihial și instincual din opera lui Rebreanu, nici nu descoperă resursele lui lirice precum Sadoveanu, ci construiește o ipoztază inedită a țăranului meditativ, contemplativ.
În centrul romanului stă Ilie Moromete, țăranul care privește modul său de viață ca pe unicul posibil, pentru că el îi garantează o existență ordonată și echilibrată: „Cum să trăiești, dacă nu ești liniștit?”. De aceea satul moromețian este o „axis mundi”, spațiul în care se produce acordul ființei cu cosmosul.