ORIENTAREA ÎN CARIERĂ A ADOLESCENŢILOR ŞI ROLUL FAMILIEI

Cum să alegi profesia care ți se potrivește
mai 2, 2018
PLANIFICAREA CARIEREI ȋN 4 PAŞI
mai 2, 2018

ORIENTAREA ÎN CARIERĂ A ADOLESCENŢILOR ŞI ROLUL FAMILIEI

Pedagogul italian G. Callo considera: „a orienta înseamnă a educa”. Nu poți să educi, spune Callo, dacă nu educi atitudini, interese, trăsături de caracter şi nu poţi să instruieşti dacă nu orientezi pe fiecare om în direcţia semnalată de trăsătura specifică a personalităţii sale.

Această dificultate a tinerilor de a-și alege o carieră pe care să o urmeze în viitor, reprezintă una din marile probleme ale societății. Ei au nevoie de ajutor pentru a depăși această etapă problematică a dezvoltării personale și profesionale. Omul este propriul său manager, el trebuie să-şi evalueze resursele cu realism, să-şi stabilească obiectivele şi să elaboreze proiecte existenţiale pe termen lung, mediu şi scurt, să se folosească de oportunităţi pentru a atinge scopurile de etapă. Identificarea unor scopuri de succes va determina persoana să acţioneze în consecinţă.

Cariera reprezintă totalitatea profesiilor, meseriilor, ocupațiilor, rolurilor sociale, familiale, funcțiilor, experiențelor de muncă, timpul liber, hobby-urile – este viața însăşi. Toate evenimentele care ni se întâmplă, de la naștere și pâna la sfârșitul vieții, ne afectează viața/cariera. Cariera este definită de Butnaru (1999) ca o succesiune de profesii, îndeletniciri şi poziţii pe care le are o persoană în decursul perioadei active de viaţă, inclusiv funcţiile pre-vocaţionale (cum sunt cele de elevi şi studenţi, care se pregătesc pentru viaţa activă) şi post-vocaţionale (pensionarii care pot avea rol de colaboratori, mentori). Mulţi autori fac o distincţie clară între cariera obiectivă şi cea subiectivă:

Cariera obiectivă este o succesiune de poziţii în structurile ierarhice organizaţionale, împreună cu funcţiile asociate.

Cariera subiectivă este cadrul dinamic în care un individ îşi percepe căile de orientare şi dezvoltare personală, bazându-se pe calităţi, competenţe şi experienţe personale.

Cariera individuală se dezvoltă prin interacţiunea dintre aptitudinile, abilităţile, nevoile şi aspiraţiile individului şi experienţa profesională pe care i-o furnizează organizaţia/compania. Din această perspectivă, cariera poate fi privită ca o succesiune de experienţe separate sau care se corelează între ele.

Orientarea în carieră este expresia unor talente personale sau aptitudini dominante. Pe măsură ce ele se intersectează cu interesele, motivaţiile şi valorile personale ale individului şi ale mediului extern, social şi economic, se poate ajunge la modelarea unui traseu profesional optim.

Orientarea profesională este o activitate bazată pe un sistem de principii, metode şi procedee de îndrumare a persoanei către o profesie sau un grup de profesii, în conformitate cu aptitudinile, înclinaţiile şi interesele sale şi, pe de altă parte, în funcţie de perspectivele pieţei forţei de muncă şi dinamica sferei ocupaţionale. Prin orientare profesională se urmăreşte găsirea pentru fiecare individ a ocupaţiei potrivite, respectiv asigurarea unui dublu acord între posibilităţile individuale şi exigenţele profesiilor şi între aspiraţiile individului şi nevoile societăţii (Butnaru,1999). Să obţii un loc de muncă este important, dar este de asemenea important să înţelegi că fiecare activitate profesională practicată face parte din cariera ta, după cum tot din carieră fac parte şi activităţile de învăţare, modalităţile de petrecere a timpului liber şi activităţile de voluntariat. Tot ceea ce faci acum, primele joburi sau următoarele – reprezintă paşi în carieră.

Mihai Jigău în lucrarea Consilierea carierei (2001), realizează o sinteză a principiilor ce ghidează consilierea vocațională:

consilierea carierei trebuie să fie un proces educativ, dinamic și continuu;

consilierea trebuie să fie în concordanță cu sistemul de interese, motivații și aptitudini ale consiliatului;

consilierea trebuie să ofere individului prilejul unei dezvoltări personale, să fie o provocare stimulatorie și o sursă de satisfacții și afirmare;

beneficiarii serviciilor de consiliere vocațională trebuie să fie informați asupra situației socio-economice în plan național, regional și local, cât și asupra evoluției probabile a pieței forței de muncă;

orientarea profesională trebuie să asigure o concordanță între ce poate, ce dorește și ce opțiuni are consiliatul.

S. Savickas (1999) precizează că activitățile de orientare trebuie să vizeze educarea tinerilor pentru independență și flexibilitate în cinci domenii de competență: cunoștințe despre sine; informații ocupaționale; luarea deciziei; planificarea; rezolvarea de probleme.

Competențele enunțate permit exercitarea unui control asupra propriei dezvoltări şi asigură flexibilitate în managementul carierei. Consilierea vocațională trebuie centrată pe nevoile elevului. Ea va încuraja atitudinea activă a elevului prin:

promovarea principiului „Ajută-te singur”;

promovarea sistemului de autoevaluare;

urmărirea progreselor înregistrate la nivelul elevului.

Alți teoreticieni (Ginzberg, Ginsburg, Axelrad, Helma) consideră că procesul alegerii carierei este dependent de: ambianța de viață personală; tipul și nivelul de educație și formare profesională; caracteristicile personalității și afectivității individului; tipul de valori la care o persoană aderă.

Parcurgerea unor module de orientare şi consiliere profesională, a unor ateliere de lucru este de dorit să includă activităţi şi exerciţii legate de următoarele domenii de competenţă:

cunoaşterea de sine: stima de sine, încrederea în sine;

rolul abilităţilor de comunicare eficientă;

rezolvarea de probleme şi negocierea conflictelor;

lucrul în echipă;

luarea deciziei în alegerea şi decizia carierei;

instrumente de marketing personal;

informaţii despre piaţa muncii şi profesii;

pregătirea teoretică şi practică de specialitate;

Cariera profesională reprezintă evoluţia profesională a unui individ pe parcursul întregii sale vieţi. În cadrul aceleiaşi profesii, în cariera unei persoane se pot înscrie specializări, perfecţionări sau promovări profesionale. Cariera poate fi privită şi sub aspect economic, sociologic sau psihologic:

Sub aspect economic, cariera constă într-o succesiune de poziţii profesionale ocupate de o persoană, ca urmare a pregătirii şi meritelor sale profesionale;

Sub aspect sociologic, reprezintă o succesiune de roluri jucate de o persoană, fiecare dintre ele

stând la baza celui ce urmează;

Sub aspect psihologic, alegerea de roluri şi succesul în exercitarea lor depind de aptitudinile, interesele, valorile, trebuinţele, experienţa anterioară şi aspiraţiile persoanei în cauză (Fiman, 1998).

Alegerea unei cariere profesionale porneşte, pentru fiecare individ, de la un set de premise (Păuş, V 2000):

Abilităţi intelectuale şi practice;

Competenţele obţinute prin şcolarizare;

Capacitatea de a transpune într-un domeniu de activitate achiziţiile obţinute în şcoală;

Aptitudini speciale de care individul devine conştient pe parcursul educaţiei;

Interese şi motivaţii personale;

Modelul oferit de familie (reproducerea experienţei profesionale a familiei);

Atitudinea comunităţii faţă de individ (eventuale prejudecăţi ale societăţii ce influenţează negativ percepţia individului în societate şi propria imagine de sine);

Oferta profesională a societăţii.

Alegerea unei profesii trebuie să ţină cont de mai multe criterii cumulate pentru a avea un rezultat profesional cu satisfacţie pe termen lung:

  • activitatea desfăşurată să fie propria alegere;

  • să aibă aptitudini şi abilităţi necesare profesiei alese;

  • dorinţa de a face această profesie o perioadă de timp cât mai îndelungată;

  • activitatea desfăşurată să îi aducă satisfacţie şi împlinire;

  • condiţiile de lucru să fie cele dorite;

  • câştigul financiar să corespundă aşteptărilor fiecăruia;

  • să fie o activitate cu cerere pe piaţa muncii şi peste 10 ani pe cât posibil;

  • să nu simtă că depune efort, ci că va fi plătit pentru a face ceea ce îi place (situaţie ideală);

  • să îi facă plăcere să se perfecţioneze continuu în acest domeniu;

  • să creeze un echilibru profesie/viaţă.

Mulți dintre adolescenți sunt nehotărâți în privința carierei pe care o vor urma și caută ajutor pentru a se putea decide. În procesul de decizie vocațională concură o multitudine de factori, printre care şi familia. Familia poate și are datoria să contribuie în procesul consilierii vocaționale prin:

  • sprijinirea copiilor în alegerea liberă a viitoarei cariere, în găsirea unui viitor loc de muncă;

  • eliminarea stereotipiilor și prejudecăților cu privire la muncă;

  • încurajarea mobilității în vederea formării profesionale sau exercitării unei profesii;

  • susținerea formării profesionale;

  • furnizarea de informații cu privire la dinamica economică și ocuparea forței de muncă.

De foarte multe ori influența părinților în alegerea carierei este decisivă. Modelele comportamentale vehiculate în familie și atitudinile parentale autoritare/neutre/de tip compensator vor fi preluate de copii, contribuind la conturarea alegerilor. Datorită legăturilor psiho-afective intrafamiliale specifice, părinții își supraapreciază copiii și le impun trasee educaționale și filiere profesionale la care aceștia nu aderă sau care nu sunt compatibile cu structura lor de personalitate, cu aptitudinile şi interesele lor. Dezacordul dintre părinți și copii cu privire la traseul vocațional va influența alegerea, în sensul că aceasta se va contura dificil iar adeziunea la decizie va fi redusă.

Criteriile” pe care le au în vedere părinții în influențarea deciziei vocaționale se referă la:

siguranța și viitorul profesiei pe piața muncii;

durata studiilor necesare atingerii obiectivelor de carieră;

costurile financiare;

avantajele materiale estimate;

poziția socială conferită de profesie;

potențialele riscuri ale muncii în exercitarea profesiei;

conservarea unei tradiții familiale;

supra-protecția copilului.

În procesul de consiliere vocațională, sporirea eficienței intervențiilor părinților este posibilă prin: sprijinirea lor în cunoașterea mai realistă a resurselor personale ale propriilor copii; reducerea/eliminarea impactului prejudecăților și stereotipiilor cu privire la profesii și lumea muncii; conștientizarea lor că în procesul alegerii carierei copiilor lor trebuie să manifeste o atitudine activă, dar echilibrată, să fie implicați, dar să acorde o anumită independență; să furnizeze informații cu privire la rețeaua școlară și piața forței de muncă; să încurajeze interesele școlar-profesionale ale copiilor.

Părinții trebuie să se asigure că-l vor sprijini pe tânăr să ia o decizie liberă, conformă cu aspirațiile acestuia și să nu-și impună punctul de vedere sau profesia ca model. În sprijinirea copiilor în vederea alegerii carierei, părinții trebuie: să cunoască temerile, ezitările, succesele copiilor; să ofere sugestii dar să nu le impună; să-și trateze copiii cu respect și să aibă încredere în aspirațiile și interesele lor; să fie informați în ceea ce privește ofertele de educație, formare, angajare; să pună la dispoziție și să încurajeze copiii să citească reviste, ziare ce conțin reclame sau anunțuri ale diferitelor instituții sau firme despre locuri de muncă; să încurajeze tinerii în conturarea intereselor profesionale; să evite inocularea de idei preconcepute și stereotipuri cu privire la anumite profesii; să informeze tinerii cu privire la piața muncii şi dinamica ei; să ofere un suport afectiv propriilor copii; să-și îndrume copiii spre un consilier vocațional.

În traseul decizional privind cariera, orientarea carierei cuprinde următoarele etape:

Fixarea scopului (ați fost influențat de anumite evenimente, de rezultate dezirabile);

Programarea unor obiective de scurtă durată (ceea ce persoana doreşte să realizeze);

Alegerea strategiilor de acțiune (modalitatea practică de a îndeplini obiectivele).

Din punctul de vedere al individului, o carieră este alcătuită din câteva unităţi semnificative, durata asociată fiecărei etape variind enorm, în funcţie de ocupaţie şi de individ. (Jigău, M., 2003)

Dezvoltare, fantezie şi explorare. Când o ocupaţie este doar un gând, iar termenul de „carieră” are o slabă semnificaţie;

Educaţie şi instruire. În funcţie de ocupaţie, acest proces poate fi foarte elaborat sau, dimpotrivă, minim, durând între câteva luni şi 20 de ani;

Intrarea în universul muncii. Reprezintă momentul unei adaptări majore, în condiţiile în care puţini oameni sunt pregătiţi în procesul educaţional pentru a se confrunta cu aspectele politice şi iraţionale ale vieţii organizaţionale sau cu faptul că ocupaţiile implică nu doar logică şi acţiune, ci şi lucrul cu oamenii şi cu sentimentele lor;

Instruirea şi socializarea de bază. Este o etapă a cărei lungime depinde de ocupaţie, organizaţie, complexitatea muncii, supoziţiile organizaţionale despre necesitatea însuşirii de către noii membri a elementelor culturii organizaţionale, precum şi de gradul de responsabilitate pe care îl conferă societatea ocupaţiei respective;

Câştigarea calităţii de membru. Într-un moment anume, individul recunoaşte, cu ajutorul ritualurilor formale sau al tipurilor de sarcini primite, că a depăşit stadiul instruirii şi a fost acceptat ca membru al echipei cu drepturi depline;

Câştigarea dreptului şi a calităţii de membru. Decizia pe care o iau în această direcţie unele organizaţii este în mod formal sau simbolic garantată cu clauza ce specifică faptul că deţinerea funcţiei este asigurată doar atâta vreme cât există postul;

Crize şi reevaluări la mijlocul carierei. Majoritatea oamenilor trec prin anumite forme de autoevaluare, punându-şi întrebări cu privire la alegerile iniţiale, la nivelul de realizare, la viitorul lor. O astfel de autoevaluare poate fi traumatizantă, pentru că deseori conduce la o redescoperire şi reafirmare a scopurilor ce au fost prezente, dar nu dominante;

Menţinerea, recâştigarea sau echilibrarea elanului. Constatările făcute în urma reevaluării conduc la decizii privind calea de urmat;

Eliberarea (dezangajarea). Persoana încetineşte ritmul, devine mai puţin implicată, începe să se gândească la pensionare şi se pregăteşte pentru această etapă;

Pensionarea. Indiferent dacă persoana s-a pregătit sau nu pentru această etapă, în mod inevitabil organizaţia sau ocupaţia nu-i mai acordă un rol semnificativ, şi individul trebuie să se adapteze;

Conform Declaraţiei Asociaţiei Internaţionale de Orientare Şcolară şi Profesională (AIOSP) de la Stockholm (1995), consilierea şi orientarea sunt servicii care au menirea să ajute tinerii şi adulţii:

,,să se înţeleagă şi să se evalueze;

să comunice eficient cu alţii;

să elaboreze planuri cu privire la propria carieră şi la formarea adecvată necesară;

să aibă în vedere cariere alternative;

să facă faţă cu succes diferitelor obstacole pentru a-şi câştiga locul în societate şi pe piaţa muncii” (Jigău, 2001).

Cum să obţinem informaţii despre posibile locuri de muncă? Sursele sunt:

Reviste de orientare profesională;

Presă: ziare, reviste cu oferte de angajare;

Agenţii private de recrutare şi de plasament a resurselor umane;

Agenţii de ocupare şi formare profesională (centre de consiliere privind cariera pentru şomeri);

Internet;

Târguri de locuri de muncă.

Individul se manifestă printr-o multitudine de abilităţi, interese, valori. Niciuna nu va exploata întregul potenţial, dar bineînţeles că vor exista unele mai potrivite decât altele. Important este să fiţi convins că aţi decis în cunoştinţă de cauză şi că interesele, abilităţile şi valorile alese se încadrează în cerinţele ocupaţiei. Plecând de la ceea ce sunteţi ca persoană şi de la lucrurile la care vă pricepeţi mai bine, puteţi să vă daţi seama în ce direcţii vreţi să vă dezvoltaţi, şi în funcţie de aceste variabile, să alegeţi noua destinaţie în cariera dvs.

Autoevaluarea, din punct de vedere al reușitei în carieră, presupune parcurgerea următorilor paşi:

1. Ştiu/cunosc posibilităţile mele reale de a ajunge să fac ceea ce-mi place, obţinând maximum de avantaje materiale.

2. Pot vorbi cel puţin 10 minute despre ceea ce ştiu să fac, despre experienţa de lucru sau cea de voluntariat (dacă există), despre caracteristicile personale în raport cu locul de muncă pe care îl doresc.

3. Pot explica de ce mă interesează locul de muncă pentru care m-am prezentat la interviu.

4. Sunt gata, întotdeauna, să discut despre ceea ce am realizat până acum cu persoanele care m-ar putea angaja.

Pe de altă parte, evaluarea, de orice fel, are următoarele beneficii esenţiale:

1. cunoaşterea punctelor tari şi a limitelor;

2. recunoaşterea vulnerabilităţilor;

3. identificarea scalei de valori personale;

4. discutarea rolului pe care-l au valorile după care ne conducem viaţa;

5. identificarea intereselor (de exemplu, prin utilizarea Chestionarului de interese Holland);

6. identificarea potenţialului de dezvoltare;

7. oferirea posibilităţii descoperirii aptitudinilor native, dincolo de profesia aleasă.

În demersul consilierii de carieră, un loc important îl are activitatea: cunoaşterea de sine, care presupune identificarea şi analizarea aspectelor ce ţin de propria personalitate şi care influenţează alegerea şi succesul în carieră. Acestea reprezintă variabilele subiective, adică ţin de individ şi pot fi într-o măsură importantă modificate prin proprie voinţă şi autoeducaţie.

Pentru a avea succes în carieră (a face alegeri adecvate şi eficiente pe piaţa muncii, a obţine un loc de muncă preferat, a practica profesia dorită) sunt necesare anumite calităţi, prin care să atingeţi obiectivele stabilite: să te cunoşti, să fii motivat, să ştii să te exprimi corect, să comunici asertiv, să respecţi angajamenele, să fii pregătit pentru schimbare, să manifeşti seriozitate, curaj, îndrăzneală, să ai obiective clare, strategii de acţiune, să ştii când să renunţi, să fii persuasiv.

Cele mai valoroase avantaje la început de carieră sunt: energia, entuziasmul şi deschiderea spre nou. Cum puteţi valorifica aceste atuuri pentru a începe a avea o carieră de succes? Iată câteva sugestii:

cele mai importante lecţii de carieră sunt cele pe care le învăţaţi la job, prin deciziile pe care le luaţi zilnic;

ieşiţi din rutina activităţilor zilnice, căutând noi oportunităţi în fiecare sarcină pe care o realizaţi.

Unul dintre elementele importante pentru managementul carierei este autocunoașterea și imaginea de sine. Autocunoașterea presupune existenţa capacității de autoanaliză, realism, intuiție, luciditate. Lumea de azi cere să fii flexibil și adaptabil. Succesul la școală, în carieră și în viață depinde de modul în care ai învățat managementul schimbării, de ceea ce îţi place să faci, de abilitățile pe care le ai, încrederea în sine, în potențialul personal și relațiile pozitive cu ceilalți.

O carieră de succes este influenţată şi de cunoştinţele de specialitate. Trebuie să fii profesionist în ceea ce faci.

Teoria opţiunii şi dezvoltării profesionale (Ginzberg, 1951, 1984) consideră următoarele aserţiuni:

Opţiunea profesională este un proces de dezvoltare care durează de obicei peste 10 ani;

Procesul este în mare măsură ireversibil;

Procesul opţiunii profesionale are ca rezultat un compromis între interese, capacităţi, valori şi oportunităţi;

Există trei etape ale opţiunii profesionale: opţiunea bazată pe fantezie, opţiunea bazată pe încercare, opţiunea realistă;

Porneşte de la următoarele elemente: diferenţe individuale, multipotenţialitatea, tiparurile abilităţii profesionale, identificarea şi rolul modelelor, continuitatea ajustării, etapele vieţii, tiparurile carierei, dezvoltarea poate fi îndrumată, dezvoltarea rezultatului interacţiunii, dinamica tiparurilor carierei, satisfacţia profesională: diferenţele individuale, statut şi rol, munca este un mod de viaţă.

Pentru reuşita în cariera profesională este important să ne dezvoltăm în mod intenţionat acele

calităţi care au o mai mare importanţă în activitatea pe care dorim să o desfăşurăm. Există unele abilităţi, calităţi care sunt apreciate şi valorizate de mulţi angajatori:

abilităţi de comunicare: înţelegerea mesajelor verbale şi nonverbale, exprimare clară;

abilităţi interpersonale: cooperare, adaptabilitate în munca de echipă, respect faţă de colegi, diplomaţie, discreţie, empatie, toleranţă;

abilităţi de investigare şi manipulare de date: capacitate de analiză, explorarea surselor de informaţii şi utilizarea eficientă a informaţiilor;

abilităţi de planificare şi rezolvare de probleme: capacitatea de a-şi planifica singur munca, iniţiativă în realizarea diverselor sarcini şi acţiuni, capacitatea de a dobândi cu uşurinţă noi deprinderi;

abilitatea de a lua decizii, conştiinciozitate;

asumarea responsabilităţii pentru munca realizată;

abilităţi de utilizare a tehnologiilor informatice;

adaptare la schimbare;

orientare spre progres şi autodezvoltare;

stabilitate emoţională, bună dispoziţie, entuziasm în muncă;

loialitate, sinceritate, onestitate, spirit de observaţie, imaginaţie;

perspicacitate, fermitate în apărarea principiilor;

Viitorul profesional este şi o „consecinţă” a prezentului, în termeni de investiţie în educaţie, formare, dezvoltarea abilităţilor şi aptitudinilor personale, maturizarea generală sau structurarea unei personalităţi orientate spre activitate.

Bibliografie:

1. Băban, Adriana, 2001, Consiliere educațională, Editura Ardealul, Cluj Napoca;

2. Holban, Ion, 1973, Orientarea școlară, Editura Junimea, Iași;

3. Jigău, Mircea, 2001, Consilierea carierei, Editura Sigma, Bucureşti;

4. Plosca, Marin, 2001, Consiliere privind cariera, aplicaţii în şcoală, Editura Dacia, Cluj-Napoca;

5. Tomşa, Gheorghe, 1999, Consilierea şi orientarea în şcoală, Casa de Editură şi Presă ,,Viaţa Românească”, Bucureşti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

//]]>