Romanul „Moromeții” aparține perioadei postbelice a literaturii române. El are două volume, apărute la distanță unul de celălalt de peste un deceniu (volumul 1-1955, volumul 2-1967).
Romanul „Moromeții” se înscrie în descendența prozei realist-obiective, reprezentate până la el de Ioan Slavici și Liviu Rebreanu. Inspirându-se dintr-o perioadă de adânci frământări social-politice şi creând o frescă a satului Dunărean, Marin Preda meditează asupra uneia dintre cele mai importante probleme ale societăţii româneşti din ultima jumatate a secolului al XX-lea, tema fundamentală pentru scrisul său: dispariția clasei țăranilor, proprietari de pământ.