Citeşte următoarele fragmente:
De patruzeci de ani nu a mai fost război, cărţile de citire s-au oprit la pagina de la 77 şi acum eu deschid focul. Mi se pare asta una dintre acele coincidenţe ciudate, mari cât un orizont (…)
„ XX înainte….!” E o poruncă venită din om în om. Ridic oamenii ca pe bolnavi şi pornim pe şoseaua care nu se mai vede, albă. Singura apărare în noapte îmi sunt tovarăşii, suntem ca nişte călători atacaţi de lupi şi trebuie să ne apărăm spate în spate, căci oriunde, de jur împrejur, e moartea de fier şi gloanţe. În clipa asta încă putem fi surprinşi. Regulamentul cere patrule la câteva sute de metri pe dreapta şi pe stânga. Numesc oamenii, dar nimeni nu se desprinde. Alerg şi îi zgudui, trimiţându-i în noapte, dar nu se duc, sleiţi, decât trei paşi şi continuă să meargă apoi târât, alături de noi. Renunţ… Fie ce-o fi.
Zarurile au fost aruncate. (…)
Sunt înaintea tuturor milioanelor din neamul meu; în faţa mea cu o şosea, cu garduri, cu întuneric şi cu moartea plutind în toate.”